Fara a pierde generalitatea, putem presupune ca
\( t_0=x_0=0 \). Pentru ca exista doua solutii, exista un interval
\( [0,b] \) astfel incat restrictiile solutiilor (cele doua care exista) sa fie diferite pe
\( [0,b] \), mai exact,
\( x_1(b)\neq x_2(b) \) (daca nu exista un astfel de
\( b \), cautam un interval de forma
\( [-b,0] \) pentru care solutiile sunt diferite in
\( -b \)).
Pentru fiecare punct
\( (p,q) \) de pe segmentul determinat de
\( (b,x_1(b)),\ (b,x_2(b)) \) exista, conform teoremei de existenta a solutiilor a lui Peano, o solutie
\( x_0 \) pentru ecuatia initiala cu data initiala
\( x(p)=q \). Graficul acestei solutii, fiind (cel putin intr-o vecinatate a lui
\( b \)) intre graficele functiilor
\( x_1,x_2 \), va trece prin
\( (0,0) \) sau va intersecta graficul lui
\( x_1 \) de exemplu. Conform unei consecinte a Teoremei lui Lagrange, atunci cand doua solutii ale unei ecuatii diferentiale
\( \dot{x}=f(x,y) \) cu
\( f(\cdot, \cdot) \) continua se intersecteaza, putem forma o noua solutie, alegand la punctul de intersectie ce ramura dorim. Astfel, putem construi o solutie care trece prin
\( (0,0) \) si
\( (p,q) \) "mergand" pe graficul lui
\( x_1 \) pana la intersectia cu graficul lui
\( x_0 \) si apoi mergand pe graficul lui
\( x_0 \) pana in
\( (p,q) \).
Prin urmare, putem construi o solutie pentru ecuatia noastra pentru fiecare punct de pe segmentul
\( (b,x_1(b)),\ (b,x_2(b)) \), segment negedenerat. Prin urmare exista o infinitate (chiar nenumarabila) de functii care verifica ecuatia data.
Nu e o solutie riguroasa, dar cred ca se poate intelege, si toate teoremele necesare sunt demonstrate in orice curs elementar de ecuatii diferentiale.
