Hmm...limita dintre sunet ordinar şi muzică e destul de subţire (tot vibraţii ale aerului sunt amândouă până la urmă, din câte ştiu eu ), deci bănuiesc că e la latitudinea fiecăruia ce consideră muzică şi ce nu.
Din punctul meu de vedere, muzica adevărată e sunetul care se se poate pune efectiv pe note şi poate să schimbe starea de spirit a unui individ, tot ceea ce îl poate aduce de la veselie la tristeţe, de la tristeţe la veselie, de la furie la linişte, de la linişte la furie, tot ce aduce bucurie în suflet. Sigur, probabil că fiecare reacţionează emoţional la muzici diferite, totul depinzând şi de anumite asociaţii pe care le face creierul, spre exemplu o melodie pe care ai audiat-o într-un moment de bucurie/tristeţe îţi poate induce aceeaşi stare mai târziu, când o asculţi din nou.
Sigur, problema calităţii muzicii e cu totul alta.
Tudor Adrian Micu
Universitatea "Babes Bolyai" Cluj-Napoca
Facultatea de Matematica si Informatica
Raspunsul depinde de personalitatea fiecaruia, de mediul in care si-a format gusturile, si nu in ultimul rand, de varsta. Gusturile mele in ceea ce priveste muzica s-au schimbat de-a lungul timpului. Pentru asta exista o explicatie fiziologica: capacitatea urechii de a recepta sunete inalte (zona de frecvente in care apar probleme de fidelitate) scade o data cu varsta, motiv pentru care muzica in care apar disonante mai multe devine suparatoare, insa cred ca este si o problema de evolutie care tine de individ. Exista o teorie interesanta referitoare la cantitatea de informatie dintr-o piesa muzicala si receptarea ei. Muzica moderna are o cantitate de informatie (masurata dupa o formula lui C. Shannon) destul de mare. Se pare ca lucrarile lui Mozart au cantitatea de informatie intr-o proportie foarte naturala (cred ca exista si niste studii legate de numarul de aur in muzica, pe tema cantitatii de informatie dintr-o lucrare muzicala).
In momentul acesta, de exmplu, ascult Elgar "Variatiunile Enigma". Colectia mea de muzica este cam 80% muzica clasica. Prefer insa concertele: "the real thing" este de neinlocuit, mai ales cand interpretarea este buna. Am norocul ca aproape in fiecare saptamana sa am posibilitatea de a merge la un concert de muzica clasica. Si aici sunt genuri si subgenuri: sunt lucrari muzicale care nu-mi plac si nu pot spune deslusit din ce cauza anume. In ultimii zece ani au aparut formatii muzicale care utilizeaza instrumente originale pentru muzica renascentinsta, baroca, etc. si care suna neasteptat de bine.
Cel mai interesant lucru pe care l-am descoperit a fost bucuria de a asculta o piesa muzicala in timp ce urmaresc si partitura: nu am avut o educatie muzicala deosebita, am fost mai mult autodidact in aceasta privinta. Recomand oricui sa incerce acest experiment; in prealabil trebuie facute ceva eforturi de a parcurge o carte buna de teorie muzicala. Participarea rationala la actul muzical mi se pare comparabila doar cu bucuria parcurgerii unui articol de matematica foarte bun.
Atunci cand fac ceva care nu ma solicita prea mult intelectual ascult muzica "clasica". Pentru ambianta prefer muzica New Age sau Soft Jazz. Uneori ascult muzica pop, insa genuri mai consacracte si interpreti/grupuri mai vechi (anii '70-'80). Sunt si cateva subgenuri de muzica populara, inregistrari originale si mai vechi, pe care le ascult cu mare placere atunci cand am ocazia (rar).
Insa, in legatura cu utilizarea muzicii ca fond pentru lucru, personal prefer sa nu amestec lucrurile.
Muzica nu este numai emotie, este si foarte multa ratiune, si daca le suprapun risc sa nu iasa nimic bun. Matematica si emotiile nu prea merg bine impreuna, cel putin din experienta mea.
Eu cred ca intersectia genurilor de muzica preferate de membrii acestui forum este multimea vida. In plus, daca acesta era unul dintre scopurile intrebarii, si anume daca se poate stabili o corelatie intre gustul pentru matematica si cel pentru anumite genuri de muzica, eu nu cred sa existe o asftel de corelatie. Important este ca exista o corelatie intre matematica si muzica (arta cea mai cerebrala, abstracta). Poate ar fi interesant de aflat daca exista o corelatie intre genurile de matematica si respectiv de muzica preferate.
Viata este complexa: are atat parte reala cat si parte imaginara.
), deci bănuiesc că e la latitudinea fiecăruia ce consideră muzică şi ce nu.