mateforum.ro

Ieri, a trecut in nefiinta domnul profesor Laurentiu Panaitopol (1940-2008), profesor care a facut enorm pentru invatamantul romanesc atat cel preuniversitar cat si cel universitar. Dumnezeu sa-l odihneasca! Oricum, memoria dumnealui va ramane tot timpul vie ca sa nu mai vorbim de ce a lasat in urma sa. Eu personal, il consider, fara exagerare, cel mai mare problemist roman din toate timpurile.

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Iata AICI un interviu al domnului Laurentiu Panaitopol pentru Gazeta Matematica.

Sa se odihneasca in pace. Nu am avut ocazia sa-l cunosc dar apreciez ceea ce a lasat in urma din punct de vedere matematic.

Dl. profesor Panaitopol, cunoscut mai ales prin activitatea sa in problemistica de liceu (desi aceasta este doar o mica parte din opera sa matematica), a fost si un mare profesor. Toti cei care i-au urmarit cursurile de "Metodica predarii matematicii" isi amintesc de ele cu mare placere. Parca acolo vedeai un altfel de matematica, mai vie decat la alte cursuri. Sau poate ca era dinsul cel care o facea sa para asa.
As dori sa va impartasesc acum o discutie pe care am avut-o cu dinsul referitoare la curs si care mi se pare relevanta. L-am intrebat la un moment dat cum se descurca studentii la cursul de Metodica, stiuta fiind exigenta dinsului. Atunci mi-a povestit ca l-a intrebat pe un student, care nu promovase examenul, de ce nu a reusit sa ia 5, iar acesta i-a spus ca i se pare dificil cursul. "De ce ti se pare dificil?", a insistat atunci domnul profesor, iar studentul a raspuns: "Fiindca la acest curs trebuie sa gindesti!".

Dincolo insa de activitatea sa profesionala, domnul profesor Panaitopol a fost si un mare om. Cred ca toti cei care l-au cunoscut mai indeaproape pot recunoaste, fara sa ezite, ca ii datoreaza ceva. A dat enorm de mult tuturor - si nu spun deloc vorbe mari! Si asta pentru ca avea de unde: Dumnezeu l-a inzestrat cu o minte sclipitoare si cu un caracter de exceptie.

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Am si eu cateva intamplari cu dansul de pe vremea cand eram student (nelicentiat) in facultate. Eram in anul 3, cand ma duceam la cursurile dansului de Teoria Analitica a numerelor, curs pe care l-am frecventat foarte des. Imi amintesc si acum discutiile avute cu domnia sa pe marginea marilor teoreme (teorema elementului prim, spre exemplu). Uneori, imi povestea chiar si de ipoteza lui Riemann. Mai mult, mi-a pus in brate zeci de articole sa le citesc, articole pe care le mai am inca si acum si pe care le voi pastra toata viata la loc de cinste. Pur si simplu ma fascina modul in care povestea. Tin sa zic ca am ramas "marcat" de acest mod de a vedea matematica. Chiar o diviniza. Rar mi-a fost dat sa vad asa ceva la un profesor si o asa minte sclipitoare. Deci, repet, ii datorez enorm domnului profesor si consider ca primii mei pasi in a aprofunda metodele analitice in teoria numerelor i se datoareaza total.

A fost un om minunat. Si eu tot la cursul de Metodica l-am cunoscut, pe vremea aceea altceva nu putea preda. A fost un boier care a stiut sa traiasca cu gratie, cu eleganta - a fel cum a facut si matematica. Unul dintre putinii pe care il iubeau aproape toti colegii. Si boala si-a dus-o demn si discret. Mare pierdere!
Ne ramin amintirile si tot ce-a scris.

A fost un profesor desavirsit si un model de urmat pentru tinerii de azi in criza de repere morale: un om cinsit si curat. Imi amintesc acum discutiile saptaminale cu dinsul in fiecare joi de acum doi ani, in toamna lui 2006, la catedra despre studentii de la anul III de atunci (cei ce au devenit intre timp promotia 2008) cind aveam impreuna curs la aceiasi serie in aceiasi zi si unul dupa celalalt (dinsul de Metodica si eu apoi de Algebra Moderna) si cat de mult ii lauda pe acesti copii foarte inteligenti. Eram ambii impresionati de calitatea deosebita a lor si practic in fiecare joi discutam doar despre ei in pauza. In graba trecerii dincolo nu stiu daca domnul profesor a aflat ce s-a mai intimplat pe aici. Fix cu o saptamina inainte de trecerea dumnevoastra la cele vesnice la doi dintre cei mai buni absolventii acelei promotii despre care discutam ambii cu placere acum doi ani le-a fost ucis un vis: acela de a putea participa la un banal concurs de preparator la Catedra de Algebra.

Dumnezeu sa-l ohihneasca in pace!

Cumplit de trist . Totul. Sper ca exista undeva, cumva, o forma de dreptate .

Am aflat cu durere ca Laurentiu Panaitopol a murit. Stiam de cativa ani ca lupta cu o boala necrutatoare, dar speram sa invinga. N-a fost sa fie asa. Dumnezeu sa-l ierte!

L-am cunoscut pe Laurentia (Bebe, pentru prieteni) Panaitopol pe vremea cand eu eram elev iar dumnealui era profesor la unul dintre cele doua licee bune ale orasului de provincie in care amandoi traiam, pe atunci. Curand a parasit orasul nostru pentru a-si continua cariera in invatamanul superior.
Nu ne-am intalnit de multe ori, dar de fiecare data am simtit caldura din priviri si vorba pe care le avea cand intalnea un concitadin: vorbeam despre oraselul nostru putin apoi treceam pe subiecte profesionale.

Pe Laurentia Panaitopol il stiu mai mult dupa ceea ce a publicat in problemistica matematica. Sunt de acord cu Cezar: cred ca a fost cel mai mare problemist pe care l-am cunoscut vreodata.

Vestea trecerii in nefiinta a Domnului Profesor Laurentiu Panaitopol a fost foarte tulburatoare pentru mine, studenta a Domnului Profesor.
Cursurile de Teoria Analitica a Numerelor pe care ni le-a predat au fost cu siguranta cele mai frumoase cursuri la care am asistat vreodata in Romania sau in strainatate. Desi predate intr-o sala friguroasa la Parterul Facultatii de Matematica, diminetile de iarna intre 8-12, le asteptam cu drag in fiecare saptamana, nu doar pentru problemele de matematica expuse atat de frumos, dar si pentru povestile atat de interesante, utile lectii de viata.
Mi-a fost coordonator al tezei de Master si imi amintesc cu drag de colaborarea placuta pe care am avut-o cu Domnul Profesor, din care am invatat foarte mult.
Pentru mine va ramane exemplul de dascal pe care il urmez in cariera didactica, omul distins, cu caldura in suflet si in priviri, de care imi voi aminti mereu si voi povesti cu drag.
Sincere condoleante familiei!

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Lavinia Ciungu

foarte frumoasa, aici: http://www.observatorcultural.ro/O-prez ... tails.html